SPRE ULTIMUL CLOPOȚEL !

(SCRISOARE DESCHISĂ)

Măreția unui amurg poate chiar întrece avântul unui răsărit (TS)

 

…revin asupra unor rânduri scrise acum …câteva unități de timp…

…textul pare lung; experiența cu ultimul articol, de dimensiuni mai mari, mi-ar spune că cititorii mei nu au răbdare, sau timp pentru astfel de …producții; mai încercăm o dată, cu speranța că rândurile ce urmează vor ajunge măcar sub privirile unei părți dintre destinatari!

*

*        *

În fiecare an pe la vremea aceasta, câte o generație întreagă de dascăli se pregătește să-și încheie cariera didactică. Pe dumneavoastră, cei din acest an, vă rog să îngăduiți aceste rânduri.

Zilele care urmează, cancelariile școlilor au datoria onorantă de a marca un jubileu: acela prin care să-și arate recunoștința pentru magistratura de la catedră pe care ați săvârșit-o o viață, cu hărnicie și onestitate. Știu că nu ați făcut-o pentru onoruri și că adeseori ați cunoscut amneziile societății în ansamblul ei, societate care, de tot atâtea ori, și-a arătat, astfel, lipsa de gratitudine față de cei care o slujesc cu credință: prea adesea ați fost printre aceștia, dumneavoastră, care nu ați ezitat să dați atât de mult pentru foarte puțin!

Înaintea serbărilor pentru elevi, fiecare școală, cu toată suflarea ei, vă datorează dumneavoastră o serbare, căci cine ar putea numi altfel un asemenea prilej de rămas bun decât ca pe o serbare culturală de recunoștință pe care cei ce rămân o datorează celor ce încă nu au plecat.

Sutele de copii și tineri, a căror forță în creștere ați știut să o convertiți în făurire de oameni, au putut să se adape din strădania dumneavoastră de a îmbina talentul cu abnegația stăruitoare, blândețea cu asprimea părintească, stricta îndeplinire a îndatoririlor cu voia de a face mai mult. O învățătură se desprinde și din ceea ce n-ar fi trebuit să faceți mereu: discreția „trecerii” dumneavoastre poate servi drept model unor mărșăluitori zgomotoși și dezordonați de pe aiurea (sau, poate, chiar de pe lângă noi! – scuze!). Să fii dascăl nu e la îndemâna oricui, să fii dascăl iubitor de chemarea ta e și mai de preț! În rotunjimea acestei aprecieri vă aflați dumneavoastră, nu doar ca veniți într-o familie ce nu îngăduie aproximații, ci chiar având chemare pentru aceasta. Forța  generației  dumneavoastre  constă  în  aceea că  nu  v-ați  sustras  conștiinței lucrului cu temei făcut, simțului datoriei împlinite, la care trebuie vegheat spre a nu deveni din fapt cotidian doar un atractiv subiect de literatură.

Aș vrea ca în obișnuitul „La mulți ani!” să topesc toată admirația și respectul meu pentru dumneavoastră, care ați avut puterea de a trece prin toate spre a ajunge într-un loc de unde să scrutați cu îngăduință pașii celor ce vă urmează – când ezitanți, când siguri, dar cu speranța că îi vor duce acolo pe unde dumneavoastră veți fi trecut.  Mai cred că veți ști să răscoliți doar cu o mângâiere scumpele amintiri despre școală și atunci ne veți mai trece pragul. Vă așteptăm!

Vă urez din suflet ca sănătatea să vă fie adăpostul sub care să ticluiți noi proiecte, pe care să le duceți la bun sfârșit, împreună cu cei dragi!

Iar dacă ceața prin care se pare că încă mai orbecăim va fi risipită, să nu vă pară rău că nu sunteți …între arme: cei ce dau conștiință morală ostașilor (=urmașilor), au în biruința acestora tot atâta parte cât și cel mai îndrăzneț general aflat la comandă!

La mulți ani, doamnelor învățătoare!

La mulți ani, doamnelor educatoare!

La mulți ani, doamnelor profesoare!

La mulți ani, domnilor învățători!

La mulți ani, domnilor profesori!


Share

13 iunie 2013 de Teodor Ștefănică
Categorii: Articole de fond | Etichete: , , , , | 3 comentarii

Comentarii (3)

  1. De la primele cuvinte citite, ce se vor probabil un moto, mi-a zburat gandul la versurile din „Cantec soptit” : „Soarele-apune dupa niste maguri / Si rasare in flacari din mare”. Poate e doar un gand fugar, dar asa speram toti dascalii ca, „la apus”, sa fim mai puternici decât la „rasarit”, prin cei pe care cu drag i-am instruit! Multumim de ganduri si urari!

  2. Mulțumesc, Jenica!
    Indrept calificativul dat de tine, venit ca un ecou al omagiului meu, tot către colegii care pășesc spre anii fără semestre…

  3. Cuvintele din material vibreaza si transmit emotie, acea emotie atat de bine cunoscută nouă dascălilor in preajama sfârsitului de an scolar.
    Mereu vă faceti timp să scrieti ceva nou si frumos pentru noi.Acest lucru ne conferă un sentiment foarte plăcut si ne dă putere să mergem tot înainte .
    Imi permit să astern aici un crâmpei dintr-o poezie scrisă in noptile in care mă tot gândeam la ce as putea sa le spun elevilor mei la despartirea de ciclul primar.

    Te las cu bine astăzi, dragul meu școlar! /Cred că efortul meu nu a fost in zadar./Nu vreau acum nimic, să-mi scrii, să-mi mulțumești,/O să ai timp de asta atunci când o să crești!/Dacă pe unde treci ,tu poți să faci un bine,/Să știi că nu-i răsplată mai mare pentru mine!/Atunci voi ințelege că n-a fost in zadar /Ca să trudesc alături de micul meu școlar!/

    Domnule Inspector, primiti un Excelent! Sunteti foarte bun!

Lăsați un comentariu

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *