VIAȚA, DE LA SINTACTIC LA SEMANTIC

Explozia de mulțumire, de satisfacție, de emoție, în cele din urmă, care a umplut orașul în ziua  patronului spiritual al României și protector al Galațiului – ziua Sfântului Apostol Andrei – m-a dus cu gândul la o mai veche reflecție: mă întrebam, mai în urmă, dacă toată evoluția tehnologică este spre mulțumirea sufletească a omului, sau ea „ne scapă”, fiind, de fapt, tot în considerarea lucrurilor, spre a se deservi unele pe altele din ce în ce mai cuprinzător, în timp ce omul devine chiar el o unealtă a acestora. Mă întrebam atunci dacă progresul tehnologic este „in rem” sau „in personam”.

Astăzi, mă folosesc de alte două cuvinte, pe care le știm cu toții din școală, sintactic și semantic, spre a încerca o altă privire asupra vieții. Procedând reducționist, să acceptăm că nivelul sintactic este al regulilor, iar nivelul semantic, al sensurilor.

Văzând mulțimea de oameni luminoși, m-am dus cu gândul  la înțelesul că trecerea de la îndeletnicirile zilnice ale fiecăruia la bucuria aceea strălucitoare este, de fapt, saltul de la aspectul sintactic la cel semantic al vieții. Sintactic, viața are repere clare, obiectivate, chiar materiale: săvârșim aceleași sau diferite operațiuni, respectăm aceleași sau diferite reguli; în acest înțeles, dimensiunea sintactică identifică impecabil, dar nu unifică; asta face dimensiunea  semantică, nivelul imaterial al vieții, în care ne regăsim fiecare sensul.

Cum să facem, așadar, să înțelegem toți că viața este un lung șir de „unități de învățare” ale căror lecții sunt doar pivoți sintactici, coordonați sau în subordonare, în timp ce noi ar trebui să țintim spre nivelul semantic? Abia aici viața este o categorie universală, convergentă pentru toți, în care să tindem să ne regăsim.

Cum să-i facem pe oameni să înțeleagă aceea că dacă nu reușesc minunea întrețeserii din  ecourile tuturor lecțiilor de viață a covorului semantic, viața lor toată ar fi o fără de noimă înșiruire de fapte, reguli, definiții, așadar de repere sintactice?

Nu spre a ne elibera de presiunile canonice ale regulilor, ale îndatoririlor, nici spre a disprețui canonica stăpânire a sintaxei traiului, dar mi-aș dori, nu numai în preajma sărbătorilor, români care să treacă dincolo de sintaxa vieții, care se abandonează sensului, care poartă asupră-le descătușarea semantică a ceea ce fac!

Suntem deja în decembrie: colindul meu a și pornit naveta între simboluri și îndatoriri…


Share

03 decembrie 2013 de Teodor Ștefănică
Categorii: Articole de fond | Etichete: , , , | 5 comentarii

Comentarii (5)

  1. Mulțumesc, Elena, pentru finețea comentariului!

  2. Citesc cu multa placere fiecare articol scris de dumneavoastra.
    Recunosc, de fiecare data cand revin asupra unei scrieri, gasesc noi intelesuri, noi provocari in ceea ce doriti sa transmiteti.
    Dati limbii romane un sens aparte, ne faceti mandri ca avem o limba care poate fi nuantata cu atata finete!
    Sper ca fiecare sa gaseasca alinare in semantica vietii proprii!
    Multumiri pentru articole!

  3. Pentru Jenica:
    1. Într-adevăr, articolul prezent este un îndemn implicit de a depăși aspectul sintactic al vieții – prin care înțeleg complexul activităților care ne identifică și ne justifică existența – și de a experimenta nivelul semantic, acela în care sensurile faptelor se topesc în bucuria pură și simplă, înțeleasă ca virtute, ca răsplată divină, nu ca slăbiciune, ca abandon de la ritmul „sintactic”.
    2. Gardner este în plină activitate; a fost prezent la Sinaia acum doi ani la o altă Conferință, prilej cu care am plecat de acolo și cu un autograf pe una dintre cărțile sale. Este o personalitate cu o viziune originală, captivantă, asupra oricărui subiect abordat.

  4. Articolul pe care l-ati publicat in “Scoala Galateana ” a fost mai mult decat interesant.Asa am aflat ca tatal Teoriei Inteligentelor Multiple (d-lGardner) traieste si ca a participat la videoconferinta de la Sinaia.
    Si tot citind am aflat ca de fapt sunt mai multe inteligente ,nu numai cele patru cu care lucram noi,sa zicem in mod curent ,la catedra.
    Abia astept si alte noutati!

  5. Foarte interesant si profund mesajul.Am inteles ca oamenii se bucura in felul lor si cauta un prilej de bucurie si de sarbatoare in orice. Unii se bucura mai simplu, altii mai sofisticat, depinde de fiecare ,de sensul si importanta pe care o acorda motivului de bucurie.
    In orice caz si oricum ar fi sa o luam deducem ca bucuria nu tine seama de reguli ,de tipare si de definitii .Oamenii se bucura pentru ca simt ,se bucura simplu si cald.
    Foarte mult mi-a placut intelesul metaforic cum ca viața este un lung șir de „unități de învățare”…….
    Am observat ca aproape in toate materialele scoala este liantul,macar cateva cuvinte cheie sunt tot legate de scoala.
    Asta imi place foarte mult, de aceea citesc cu interes materialele pe care le scrieti.

Lăsați un comentariu

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *