Din suflet, elogiu

Acum câțiva ani, într-o zi de august care îmi tot încheie câte o spirală a vieții, sau poate îmi începe alta, spuneam că la o asemenea sărbătoare nu trebuie să aștepți să fii copleșit cu urări, ci, dimpotrivă, se cuvine să-ți dedici ziua celor ce ți-au fost cei mai apropiaţi martori și cei mai buni făuritori ai vieţii. Cred așa și acum.

Astăzi, însă, e o sărbătoare dedicată: 8 Martie este o ediție de lux a infinitului vertical. În acest chip, FEMEIA atrage admirația noastră desăvârșită, nesupusă vreunei restricții; nu știu dacă elogiul  exprimat va putea acoperi vreodată toate profunzimile și toate nuanțele cărora le datorăm faptul că am avut de unde învăța delicatețea, politețea, discreția, mândria suportabilă, puterea credinței, rostul ordinii…

Astăzi o să mă aud cu mama: i-aș vorbi despre putere, despre sacrificiu, despre izbândă, despre lacrimi, despre așteptare…

Soţiei i-aş vorbi despre strălucire, despre înţelepciune, despre virtute, despre dăruire, despre devotament, despre mândrie, despre îngăduinţă, despre iertare…

Fiicei mele i-aş vorbi despre frumuseţe, despre inteligenţă, despre creativitate, despre raţiune, despre năzuinţă, despre ideal, despre forţă, despre biruinţă…

De-ar putea vorbele acestea să lumineze ungherele sufletului oricărei femei,  aș  înțelege și eu ce este invincibilitatea!