Potop de har i-au revărsat ursitele la naştere. Ameţitoare ca un parfum din esenţe de rang fin, frazele fănuşiene ramân mărturia unei minţi poleite de strălucirea conexiunilor cu zeci de clase peste ordinul altora, clasificate ele însele.
În literatura română nu este plăsmuitor de metaforă mai hărăzit decât Fănuş. Domeniul său de referinţă va fi exclusivist : „fănuşian” va fi parola de intrare direct la metaforă.
Începând de astăzi, Fănuş Neagu nu mai este ţinut de limitele fizice care l-au preumblat prin lumea asta, este spirit pur, este esenţă, este metaforă, este alegorie…
Haideţi, prieteni, să-l cunoaştem, în sfârşit…
Întru sfârşit…
Alte articole
Nimic gasit.
Alte articole
Valoare, nu împrejurare
Am primit zilele astea o „istorioară” care se potrivește de minune cu articolul meu precedent. Am…
12 februarie 2013
Onoarea, ca plusconștiință
Fie, așa, în treacăt, fie intenționat, se pomenește adesea despre conștiință. „Unde este conștiința…
4 februarie 2013
Colindul – colind!
Câteva seri, înainte de Ajun. Nu foarte multe. Prin casă, seara te pregătești să treci de la…
25 decembrie 2012