Scrisoare către mine. De Ajun

Omule,

Mai jos, e o bijuterie muzicală; e un dar pentru tine; nu este un colind, dar poate fi o poartă spre un cântec de stea; dacă vrei să-mi mulțumești, ascult-o în timp ce citești scrisoarea aceasta scurtă.

Știu că de mic, Crăciunul ți s-a părut cea mai frumoasă sărbătoare; nu știai tu pe atunci că sărbătoarea  Nașterii Mântuitoruluie este chiar cea mai frumoasă dintre cele 12 mari Sărbători Împărătești; mai târziu, ai aflat că această atracție este o grație divină prin care  ni se trimite fascinația creației, a veșniciei, veșnicia al cărei motor e nașterea.

Nu către colinde, ci mai cu seamă către cântece de stea te-aș îndruma anul acesta: lasă-te cuprins de farmecul lor, pentru că prin cântecele de stea „coborât-a cerul jos/într-un cuvânt luminos”; vezi tu cât de frumos ni se dă povața de a înfrăți căutarea virtuții cu așteptarea acestui dar de la cerul ce uneori „coboară jos”, la noi? Fii treaz și prinde „cuvântul luminos”, pentru că acesta „și pe noi ne-o rădica/ de-a dreapta ne-o așăza”!

Eu știu că asculți cu emoție cântecele de stea în noaptea feerică: bagă de seamă și în acest an că ele sunt ecoul de mii de ani al veștii că Isus a fost trimis de Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, de ură, de invidie, pentru a-i face mai buni, mai veseli, mai sănătoși.

Nu uita că Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului ne învață să dăm prioritate Celui Care are prioritate; aceasta este marea virtute, și, pentru că vorbim despre ea, îți mai spun și acum că dacă iubirea de virtute nu ți-o păstrezi pe primul loc, ea nu va mai fi pe niciun loc,

Omule!