Cui i-o fi mai trecut prin minte că azi e 15 iunie în istoria culturii române?
Arunc o privire în presa locală: lui Viorel Dinescu, normal, în articolul intitulat „Părea un fulgere ne-ntrerupt…” scris sub genericul „La aniversare” (impropriu, pentru că nu despre aniversare e vorba, ci despre comemorare), din Viaţa liberă. Tot aici, o notiţă a lui Victor Cilincă aminteşte că la Biblioteca „V. A. Urechia” poate fi vizitată o expoziţie omagială. În Monitorul de Galaţi, nimic. Restul nu mai contează.
Totuşi, e 15 iunie, e ziua în care un gând pentru Poet trebuie să fie un reflex cultural, un nobil automatism al celor şcoliţi. Măcar al lor.
Dar nu. Criza, moţiunea, confuzia ne-au ameţit pe toţi, o să ne prostească de-a dreptul.
EminescuLe, poete, mai învaţă-ne pe cine să întrebăm, ce, cum, când…
Alte articole
Alte articole
Omagiu
(prin revoltă) Vrând să-mi exprim nemulțumirea față de expresia „mica unire” scrisă cu majuscule…
EMINESCU – e c o u r i
Perenitate și paternitate „Universal deodată”, „din Eminescu, referiri ca-n sacra…
Îndemnuri „endogene” de Ziua Mondială a Educației
În România, în materie de educație și cultură, nu trebuie să cauți inspirație și exemple foarte…
Da, Flory, da…
Se spune ca” pe cararea nebatatorita ,creste iarba”(uitarii) ,as adauga eu.
Intr-adevar, nu trebuie sa lasam iarba, sa creasca pe cararea spre Eminescu!
Cand orasul tot este imbaiat in parfum de tei, cum sa uiti de Eminescu?! Multi ne-am amintit de Poet, dar n-am lasat toti semn al gandului nostru. Pacat!
Suntem de vina cei care ne-am amintit in tacere. Poetul merita glas rostit,de recunostinta.
Dar daca, dupa un indemn, rostim un gand…tot e de bine ! Cararea duce inca spre Eminescu!