FEMEIA – într-un lied bărbătesc al culturii umane
„…marea educatoare a bărbatului; ea l-a învăţat să practice câteva virtuţi încântătoare: politeţea, discreţia şi mândria aceea care se fereşte să fie insuportabilă. Câtorva ea le arată cum pot să placă şi, tuturora, arta folositoare să nu displacă. De la ea învăţăm că societatea e mult mai complexă şi de o alcătuire mai delicată decât se crede de obicei la cafenelele politice. În sfărşit, lângă ea ne pătrundem bine de gândul că visurile sentimentului şi fantomele credinţei sunt invincibile, şi că îndeobşte nu raţiunea este aceea care guvernează pe oameni” (A. France, Le jardin de l’Epicure)
„…ediţie de lux a umanităţii, scoasă de natură pe hârtie velină: îi stă mai bine într-o bibliotecă cu oglinzi, după nişte perdele de mătase şi de catifea, dar este prea delicat legată, pentru ca un înţelept să o aşeze în lada lui pe timpul călătoriei celei lungi a vieţii.” ( M. G. Saphir, Konversations Lexicon fur Geist…)
„…prima ficţiune pe care Cerul a dat-o Pamântului.” (Ch. Nodier, L’Homme et la Femme)
„…o gândire, cea mai puternică a naturii, dar o gândire dansând.” (J. Prevert, Fatras)
„…mătăsoasă victorie asupra biologiei.” (I. Teodoreanu, Masa Umbrelor)
„…jumătatea galantă a neamului omenesc.” (N. V. Gogol, Suflete moarte)
DUMNEAVOASTRĂ, tributul pe care nu-l putem refuza meritului!
Comentarii (2)