Dacă totul ar fi adevărat
Viața ar căpăta chip dramatic
Ar fi ca o furtună în care
Seninul se încaieră cu ceața
Te-ai confunda cu tine însuți
Ai arde în toate sensurile
Neputând număra ce-ți rămâne

Încercând să vânezi sublimul
Tu însuți ai rămâne fără contur

Când totul e adevărat
Te temi că bucuria-i făcută
Din ciudate mici cioburi colorate
Asemeni unui vitraliu
Care cercetat de-aproape
E de fapt capriciul unor spărturi
Ce frâng și cotropesc lumina

Uitarea doar ar mai putea adăuga
Vreo perlă-n șirul gata închegat

Și doar
Paharul LUNII ochi umplut cu ea
Te-ar mai absoarbe în desfăt cu vraja sa
Pe când amestecat cu muzici nalte și fluide
Te-aduni în drum spre game-n formă de abside

Așa că azi
M-aș apuca să cercetez chiar infinitu-un pic
Căci n-am de mine timp n-am de nimic…

Alte articole

Nimic gasit.

Alte articole

Unice

Dac-ar fi ca ELOGIUL sincer pe care îl exprim astăzi pentru voi să vă aducă un plus de desfătare…


Iar …din nou!

Agitația adesea inutilă din societatea românească pare să ne creeze mari iluzii: că năzuim (după…


Valoare, nu împrejurare

Am primit zilele astea o „istorioară” care se potrivește de minune cu articolul meu precedent. Am…


Teodor Ștefănică

Consiliere în învățământ