E din nou 6 august.

A mai trecut un an… Mă aflu acolo unde se poate vedea cum răsăritul se închipează din apă, iar apusul se destramă în niciunde…

În sincopa dintre ieri și mâine, „astăzi”-ul meu riscă să rămână  captiv în unghiul dintre  mare și văzduh.

Nu știu de ce, primul cuvânt  la care m-am gândit dimineață a fost „măsura”:  nu mă opresc asupra niciunuia dintre înțelesuri, însă cel din artă ar putea să mă ademenească.

De aceea, aflat sub această servitute, cuprind „măsura” în spusele către prietenii mei , pe care îi îmbrățișez și cărora le mulțumesc pentru buna și frumoasa lor apropiere de mine…

Alte articole

Alte articole

Spre un pact educativ școală – societate

·           ...și un „steward” liric:…


Scrisoare către mine. De Ajun

Omule, Mai jos, e o bijuterie muzicală; e un dar pentru tine; nu este un colind, dar poate fi o…


Viața, de la sintactic la semantic

Explozia de mulțumire, de satisfacție, de emoție, în cele din urmă, care a umplut orașul în ziua…


Teodor Ștefănică

Consiliere în învățământ