Doar domnul Eminescu!

Pe 15 ianuarie 2011, imediat după legiferarea Zilei Culturii Naționale pentru data de 15 ianuarie a fiecărui an, scriam articolul „EMINESCU=EMINESCU”, prin care îmi exprimam un dezacord, articol pe care îl redau cu aproximație mai jos:

 „EMINESCU = EMINESCU

Am întârziat să scriu acest articol prin care să marchez în felul meu Ziua Poetului.

Încă sunt derutat şi nu ştiu dacă să mă furişez în coloanele celor care sunt „copleşiţi” de legiferarea Zilei Culturii Naţionale tocmai în ziua de 15 ianuarie, peste nu doar îndestulătoarea, ci copleşitoarea semnificaţie culturală a Zilei Eminescu. Cu riscul de a rămâne complet izolat, singur-singurel, mărturisesc că eu nu mi-am pierdut firea la auzul acestui …eveniment legislativ, prin care se instituie, prisoselnic, obligaţii românilor – căci ce lege e aceea care nu instituie și obligații ?!-  tocmai de Ziua Poetului, obligații de a promova după criterii de selecție Cultura şi, parcă, abia în acest context, şi pe Eminescu. Chiar dacă ziua de naştere a Poetului e temeiul, mobilul acestei legi, NU!

De 15 Ianuarie,  de zeci și zeci de ani, instituţiile românești săvârşesc din sinele lor un reflex cultural naţional. Mai mult decât atât – o lege în acest sens – este un …nonsens. E ca şi cum s-ar legifera confuzia între convingere şi constrângere. 

DA, Eminescu îşi este sieşi şi ne este nouă suficient ca metaforă de înaltă esenţă pentru Cultură. Nu e context mai potrivit pentru expresia “să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”; să cinstim exclusiv pe Eminescu de Ziua Lui ca o reverenţă pe care însăşi Cultura Naţională I-o face!

Iar dacă într-o zi anume – DA! – ar fi să cinstim Ziua Culturii Naţionale în toate ale sale, am putea-o face chiar a doua zi, pe 16 ianuarie, în plin ecoul  Zilei Eminescu; și atunci, însă,  înscrisurile de pe diadema acestei Zile să înceapă tot cu Eminescu! …În timp ce instituţiile vor putea urma ritmurile din anunţatul ghid al criteriilor de selecție și finanțare a proiectelor Ministerului Culturii (sic!).

Astăzi şi în fiecare an, pe 15 Ianuarie eu voi încălca o lege: voi sărbători doar Ziua Eminescu! A doua zi mă voi apleca şi asupra ghidurilor…”

*

*              *

Zic acum, la 7 ani de-atunci: cum s-ar putea evita situația jenantă – de mai acum un an –  în care un ministru de profil să constate la ministerul său, în preajma Zilei Culturii Naționale, rănit din dragoste de cultură, „lipsa oricăror proiecte sau evenimente prin care să fie celebrată Ziua Culturii Naționale”, în timp ce, fără de număr, instituții și români „de unul singur” aniversează esențialmente cultural Ziua Poetului Național?!

Eu știu că data de 15 Ianuarie a fost sorbită din anonimatul atâtora dintre cele 365 de zile ale anului de Geniul Eminescian.

Nu credeți, așadar, că 15 Ianuarie ne-a fost lăsată de Domnul doar pentru Domnul Eminescu?!