Ritual și reflecții

      Scot aproape la întâmplare cărţi din rafturile bibliotecii. Mă uit câtva timp la fiecare, le răsfoiesc puţin, caut să-mi amintesc, dacă am ce, câte ceva despre fiecare. Ce am citit, ce nu am apucat… Rămân mai mult asupra uneia. O deschid.Tipărită în 1974. Ehe, ani, de-atunci! Ediţia a VII-a revăzută(cartea apăruse în 1958). Aşadar, se “consuma” carte, nu glumă (îmi zic, în trecere, ce să se fi consumat pe-atunci?); şapte ediţii în 16 ani, e lucru de luat în seamă. Editura Eminescu, colecţia BE – Biblioteca Eminescu. O supun şi pe aceasta procedurii ritualice, o răsfoiesc. Inspir cu voluptate aerul pe care foile desprinse în evantai din strânsoarea prietenoasă a mâinii îl pun în mişcare, cu tot cu mirosul de carte de bibliotecă. Brusc, defilarea în evantai se opreşte: o foaie al cărui colţ de jos e îndoit. Cineva se oprise odată cu lectura la pagina 167. Cine oare? După stropul de ojă de pe marginile foilor următoare, se prea poate să nu mă înşel… Să fi întrerupt lectura pentru a se pregăti de dus undeva, sau, poate, de primit pe cineva? Ultima pagină: tiraj 43 209 broşate. Extraordinar. Astăzi, câteva miişoare de exemplare ar fi …aur (vorba lui nea Lică, Dumnezeu să-l ierte!). Preţul nu-l mai pot descifra: e mascat straşnic cu cerneală.

     A, uitasem să spun ce m-a făcut să rămân mai mult asupra acestei cărţi. Am dat pe prima pagină de o dedicaţie: “Un bulgăre de fericire şi un cald <La mulţi ani>”. Semnat : Ionica.

     Cândva, cartea-dar era la preţ!

     Chiar, se apropie martie. Ce-ar fi să…