RESPONSABIL versus HAOTIC

Deunăzi am avut răbdarea să urmăresc un film cap – coadă pe unul din programele tv. Recunosc, rareori reuşesc acest lucru. Fie din cauza mea, fie, mai adesea, cred eu,  dintr-a lor.

Pe scurt, o tânără rămasă tragic fără familie ajunsese să fie marcată de eşecurile prin care a trecut, dar şi pradă acestora. Cercul vicios în care intrase o  împingea spre nesăbuinţe fel de fel. Va fi adusă la valori pe care societatea nu i le oferise, prin lucrarea unui japonez, un fel de maestru, dator cu recunoştinţă pe viaţă familiei fetei. Prin scenarii şi situaţii de o simplitate şi naturaleţe captivante, în care fata este atrasă,  îşi dezvoltă calităţi ce  o fac să trăiască superior mediului vicios din preajmă.

Povestea asta m-a făcut să meditez asupra înţelepciunii celor din vechime, care încredinţau educarea copiilor cuiva anume, unei persoane alese, unei personalităţi. Cultul modelului era sănătos.

Astăzi, ce s-ar mai putea face pe modelul  excepţionalei experienţe educaţionale a anticilor, a medievalilor, a modernităţii timpurii, a poveştii din filmul nostru? E greu de apreciat cum s-ar putea face educaţia de masă pe modelul râvnit de noi. Nu, nu mai e posibil. Însă, în anume situaţii, poate fi o soluţie sigură.

Ceea ce e de comentat nu e lipsa de resurse a educaţiei de masă, ci tristele atu-uri ale masei de …modele ce influenţează nătâng în stânga şi în dreapta. Cândva, modelul era oferit, era selectat. Astăzi, copilul, tânărul se autoservesc lacom, simplist, haotic din comunitatea – da, se dezvoltă o aşa comunitate – de modele ce-şi revendică rostul, până la urmă, din iresponsabilitatea cu care sunt arătate.

Să rămânem doar la nivelul reflecţiei?

Ce ar trebui să facem?

Ce?


Share

01 martie 2010 de Teodor Ștefănică
Categorii: Articole de fond | Etichete: | 2 comentarii

Comentarii (2)

Lăsați un comentariu

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.