RESPONSABIL versus HAOTIC
Deunăzi am avut răbdarea să urmăresc un film cap – coadă pe unul din programele tv. Recunosc, rareori reuşesc acest lucru. Fie din cauza mea, fie, mai adesea, cred eu, dintr-a lor.
Pe scurt, o tânără rămasă tragic fără familie ajunsese să fie marcată de eşecurile prin care a trecut, dar şi pradă acestora. Cercul vicios în care intrase o împingea spre nesăbuinţe fel de fel. Va fi adusă la valori pe care societatea nu i le oferise, prin lucrarea unui japonez, un fel de maestru, dator cu recunoştinţă pe viaţă familiei fetei. Prin scenarii şi situaţii de o simplitate şi naturaleţe captivante, în care fata este atrasă, îşi dezvoltă calităţi ce o fac să trăiască superior mediului vicios din preajmă.
Povestea asta m-a făcut să meditez asupra înţelepciunii celor din vechime, care încredinţau educarea copiilor cuiva anume, unei persoane alese, unei personalităţi. Cultul modelului era sănătos.
Astăzi, ce s-ar mai putea face pe modelul excepţionalei experienţe educaţionale a anticilor, a medievalilor, a modernităţii timpurii, a poveştii din filmul nostru? E greu de apreciat cum s-ar putea face educaţia de masă pe modelul râvnit de noi. Nu, nu mai e posibil. Însă, în anume situaţii, poate fi o soluţie sigură.
Ceea ce e de comentat nu e lipsa de resurse a educaţiei de masă, ci tristele atu-uri ale masei de …modele ce influenţează nătâng în stânga şi în dreapta. Cândva, modelul era oferit, era selectat. Astăzi, copilul, tânărul se autoservesc lacom, simplist, haotic din comunitatea – da, se dezvoltă o aşa comunitate – de modele ce-şi revendică rostul, până la urmă, din iresponsabilitatea cu care sunt arătate.
Să rămânem doar la nivelul reflecţiei?
Ce ar trebui să facem?
Ce?
Comentarii (2)