Uneori,
în nopțile cu semiLună,
prind curaj și îmi doresc
să privesc de sus orașul, lumea,
de pe o rază întreagă
a jumătății de astru.

Aș putea
(fără să fiu observat)
să picur una câte una
vocale din bolta întunecată,
ca un îndemn antihiatic.

Aș mai răsări lumină celestă
din chiar luminile pământului
văzute, de acolo, de sus,
ca o puzderie de ochi abandonați
în catifeaua neagră a unui august ospitalier.

Aș reproiecta literă cu literă,
piatră cu piatră
casele încă neîncepute,
pe cele rău începute
sau neterminate,
înălțând orașul între ceva și altceva,
înscriindu-i turnul simbol pe cer,
unde abisul ar deveni înțelepciune.

Dar, pentru că între timp
proiecția razei aceleia va ajunge
undeva între Carul Mare și Orion,
devine inutilă imaginația mea,
pe când realitatea
mă împresoară-
ndelung
îndelung…

Alte articole

Evanescență aniversară… (Cobot vs Faeton!)

[audio src="http://teostefanica.ro/wp-content/uploads/2018/08/ERNESTO-CORTAZAR-Winter-emotions.mp3" /] Într-o…


Doar domnul Eminescu!

Pe 15 ianuarie 2011, imediat după legiferarea Zilei Culturii Naționale pentru data de 15 ianuarie a…


Recurs aniversar…

(un asterism celest...) ...dacă ați ajuns până aici, ascultați, totodată, și bijuteria muzicală...…


Teodor Ștefănică

Consiliere în învățământ