Cui i-o fi mai trecut prin minte că azi e 15 iunie în istoria culturii române?
Arunc o privire în presa locală: lui Viorel Dinescu, normal, în articolul intitulat „Părea un fulgere ne-ntrerupt…” scris sub genericul „La aniversare” (impropriu, pentru că nu despre aniversare e vorba, ci despre comemorare), din Viaţa liberă. Tot aici, o notiţă a lui Victor Cilincă aminteşte că la Biblioteca „V. A. Urechia” poate fi vizitată o expoziţie omagială. În Monitorul de Galaţi, nimic. Restul nu mai contează.
Totuşi, e 15 iunie, e ziua în care un gând pentru Poet trebuie să fie un reflex cultural, un nobil automatism al celor şcoliţi. Măcar al lor.
Dar nu. Criza, moţiunea, confuzia ne-au ameţit pe toţi, o să ne prostească de-a dreptul.
EminescuLe, poete, mai învaţă-ne pe cine să întrebăm, ce, cum, când…
Alte articole
Tonuri și nuanțe
21 martie 2013
Unice
8 martie 2013
Iar …din nou!
19 februarie 2013
Valoare, nu împrejurare
12 februarie 2013
Onoarea, ca plusconștiință
4 februarie 2013
Colindul – colind!
25 decembrie 2012
Prin noi înșine
21 octombrie 2012
Un blazon al calității
13 octombrie 2012
Sinecdoca sezonului
15 septembrie 2012
Alte articole
Recurs aniversar…
(un asterism celest...) ...dacă ați ajuns până aici, ascultați, totodată, și bijuteria muzicală...……
6 august 2017
Celor neglijenți cu frumusețea!
http://teostefanica.ro/wp-content/uploads/2017/03/ERNESTO-CORTAZAR-WITH-YOU.mp3 Hei,…
8 martie 2017
Luna mea…
http://teostefanica.ro/wp-content/uploads/2016/08/ERNESTO-CORTAZAR-The-language-of-love.mp3 …
25 august 2016
2 Comentarii
Adaugă comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Da, Flory, da…
Se spune ca” pe cararea nebatatorita ,creste iarba”(uitarii) ,as adauga eu.
Intr-adevar, nu trebuie sa lasam iarba, sa creasca pe cararea spre Eminescu!
Cand orasul tot este imbaiat in parfum de tei, cum sa uiti de Eminescu?! Multi ne-am amintit de Poet, dar n-am lasat toti semn al gandului nostru. Pacat!
Suntem de vina cei care ne-am amintit in tacere. Poetul merita glas rostit,de recunostinta.
Dar daca, dupa un indemn, rostim un gand…tot e de bine ! Cararea duce inca spre Eminescu!